Cultură

Ultimul autograf al poetului Dionisie Duma: a semnat Trecerea în Lumină!

Dă mai departe...

În această dimineață, poetul tecucean DIONISIE DUMA a semnat pe ultima filă a vieții. După o  suferință îndelungată, care l-a țintuit la pat în iarna lui 2017 și începutul anului 2018, poetul Duma a ales astăzi să se nască în ceruri.

A murit la Galați, la 78 de ani, pe un pat de spital, la orele 6.00 ale dimineții de 19 februarie 2018.

Dumnezeu să-l primească în Lumina lui și să-i redea liniștea după care a tânjit cumplit în ultimele luni!

Fiind unul din puținii prieteni care i-au fost alături în aceste ultime luni, am obligația respectării unei promisiuni față de prietenul meu Dionisie Duma, și cu precădere, față de poetul Dionisie Duma. Mai ales cel din urmă, POETUL, care s-a măcinat și a fost măcinat de suferință după ultimele umilințe la care a fost supus de persoane care nu aveau „nici dreptul, nici moralitatea și nici bunacuviință”  așa cum cu tristețe spunea Maestrul, de a scrie despre lucruri pe care unii le vor dori îngropate.

Fusesem înainte de Crăciun, apoi în Ajun de Anul Nou să-l urez și să-i urez viață lungă. Vorbisem atunci cu domnia sa ca în următorul număr al revistei Tecuciul Literar Artistic să-i public versurile din ultimul volum,  „UN ALT POPAS, Poeme/UN’ALTRA SOSTA,Poesie”, o ediție bilingvă  româno-italiană. „Aida, alege tu poemele care îți plac. Manuscrisul în format electronic îl ai, doar tu l-ai scris și tu cunoști toate poemele mele. Alege ce îi place sufletului tău. Vreau doar să îmi aduci și mie un număr, că la mine nu ajunge nimic, niciun număr”. 

În 15 ianuarie 2018, mă aflam la locuința poetului. I-am cerut atunci permisiunea să public, în aceeași revistă, câteva din Referințele critice. Cum să nu??!! Dar ai cartea mea? Ai volumul DIONISIE DUMA  în reflectoarele criticii literare?” și a strigat-o pe doamna Flori (soția domnului profesor) rugând-o să aducă unul din puținele volume pe care le mai avea. Mi-a dat-o în mâini, spunându-mi: „Aida, mă bucur tare mult că cineva se ține de povestea asta frumoasă cu promovarea scriitorilor din Tecuci. Eu am văzut ce faci tu, cum i-ai adunat câte un pic pe toți în revista asta. Știu că nu îți este ușor, cunoaștem amândoi motivul. Dar eu de asta apreciez ce faci, că te încăpățânezi să-i promovezi pe oamenii de la Tecuci, pe colegii mei scriitori, pe colegii mei poeți.” 

Nu știu dacă după 15 ianuarie 2018, maestrul Duma a mai scris vreun autograf pe o carte, dar eu am această carte, oferită cu mâini palide, cu voce pierdută, de un OM care deși cu greu reușea să  stea în picioare din cauza durerilor crunte, a ținut neapărat să se ridice drept ca o lumânare și să mi-o ofere.

Tot atunci și-a vărsat amarul despre umilința la care a fost supus de Casa de Cultură. „Am primit telefon. Femeia aia a intrat în biroul meu, și mi-a inventariat până și lucrurile mele personale, fără să mă sune, fără să mă întrebe, fără ca măcar din respect să ceară voie. Este o nedreptate! Tot ce era în acel birou, și tu știi bine că ai fost de față când l-am preluat, a fost pe un inventar semnat cu Primăria. Dar lucrurile mele personale, erau ale mele, cum să le inventarieze!” spunea cu mare supărare sufletească poetul Duma.

(*Pentru cei care nu cunosc despre ce este vorba: Lucia Gologan, directoarea instituției,  a dat buzna în biroul deținut de maestrul Dionisie Duma la etajul clădirii Casei de Cultură fără să îl anunțe, fără să îi ceară permisiunea și a inventariat obiecte care nu aparțineau instituției, printre care și obiecte personale ale maestrului. Biroul de la etaj a fost deschis după ce maestrul a reușit cu eforturi să aducă la Tecuci o subfilială a Uniunii Scriitorilor Români-Filiala Iași, Reprezentanța Tecuci,  domnia sa fiind membru al Uniunii Scriitorilor din România -Filiala Iași din anul 2003. Această întâmplare, „acțiunea” Luciei Gologan,  i-a cauzat poetului supărări și mai mari, cumulate cu suferințe fizice și mai mari. A fost un alt cui bătut la suferința poetului Dionisie Duma!)

M-a întrebat, tot atunci,  de Carmen Huzum. Nu mai știa nimic de poeta pe care o considera nu doar „fina” ci și „copilul lui de suflet”. „Copii de suflet” erau și Dan Vîță și Cristian Pohrib. „M-au sunat amândoi, sunt la Ipotești. Se întâlnesc acolo toți și-l serbează pe Eminescu. Abia aștept să se întoarcă, să-mi povestească. Am vorbit cu Dan și mi-a promis că vine la mine cu Cristi după ce se întorc. Așa, mă mai hrănesc și eu câte un pic cu ce se mai întâmplă în viața asta culturală. Pentru că aici la Tecuci este dezastru cu femeia asta pusă acolo (la Casa de Cultură) și care măcelărește tot ce înseamnă cultură. Eu nu știu măi, cum de nu văd cei mai mari din orașul acesta ce se întâmplă. A produs atâta dezbinare, a adus atâta răutate, e ceva de nedescris” vorbea cu obidă  maestrul.

În săptămâna următoare, am vorbit la telefon. Îmi povestise că fusese Dan Vîță la el. Au discutat despre Ipotești, despre Botoșani, despre Iași și despre toți prietenii scriitori din nordul țării. Îi spusesem că vreau să-mi lansez volumul în aprilie, de Sfântul Gheorghe. A râs și m-a întrebat „De ce atunci? De ce de Sfântul Gheorghe?”  și i-am spus că nu văd un alt prilej mai bun ca ziua în care domnia sa își aniversează ziua onomastică. Și a râs iar spunându-mi: „Ehh, noi să fim sănătoși, să ajungem atunci! Dar te rog să-i spui lui Dan să nu se lase pe o ureche. Să lucreze și să scoată al doilea volum. Și bate-l la cap, să se țină și de povestea de la Iași, cu Gorban acolo. Și poate vorbiți voi cu Cristian (Pohrib) să strângă măi și el textele, că are multe, și să le publice. Că trece timpul și se pierd multe!. Dar de Carmen ce știi? te-ai mai întâlnit cu ea? Deloc nu mă sună! Nu știu nimic de ea. ea,  care suna mereu de sărbători. Am vorbit cu Mihaela de la Ghidigeni (Gudană). E o fată deosebită! La Crăciun  m-a colindat, m-a urat!”.

V-am scris doar câteva frânturi din ultimele mele discuții cu maestrul (ultima  a fost telefonică, în a doua săptămână din  februarie) pentru că i-am promis că niciodată nu voi lăsa să mișune în jurul meu farseorii, pe care i-a detestat: „Astea sunt lucruri care trebuiesc spuse, Aida! Sunt mulți cei care falsează, care joacă teatru ieftin și aceștia trebuiesc arătați lumii așa cum sunt! Pentru că aceștia distrug orice șansă ca tinerii să se mai îndrepte spre cultură; pentru ei, doar ei contează, doar ei trebuie să fie vedete” (referindu-se în special la  Lucia Gologan, și nu numai).

Astăzi POETUL DIONISIE DUMA a ales să semneze în Cartea Vieții ULTIMUL AUTOGRAF!

Aș fi vrut să știu că a plecat dincolo puțin mai fericit, puțin mai împăcat, mai puțin trist!

Iertare, Maestre, dacă ți-am greșit! Și MULȚUMESC pentru tot ce m-ai învățat, pentru cât m-ai susținut, pentru cât m-ai încurajat și pentru momentele în care m-ai protejat!

Tecuciul este de astăzi mai sărac cu un OM, mai sărac cu un POEM! 

 

RUGĂ

Mai spală-mă, Iisuse, de păcate
Iar eu, cu lacrimi Te-oi spăla pe față
Și du-mă, drept, spre dincolo de viață
Întru lumina zărilor curate!

Nu mă lăsa, în drum, pe jumătate
Numai în zbor cu-o singură aripă
Dă-mi mâna Ta, salvează-mă în pripă
Când urlă Moartea, singură-n Cetate!

Însemnul Tău e Crucea de pe spate
Și rănile ce-Ți sângeră din umăr
Sus, pe Golgota, inima-Ți mai bate

Printre oștenii-Ți credincioși mă număr
Și spre lumina zărilor curate
Mă du, Iisuse, fără de păcate!

(Dionisie Duma)

NOTE BIBLIOGRAFICE ( din ultimul volum bilingv „UN ALT POPAS, Poeme/UN’ALTRA SOSTA,Poesie”, Iași 2017)

1940 – Se naște la Tecuci, la 8 septembrie 1940 (Ziua Nașterii Maicii Domnului) GHEORGHE-DIONISIE, fiul lui AUREL, funcționar public și al ANIȚEI (născută RUGINĂ) ;
1945 – Primele fotografii, împreună cu tatăl și cu mama. Mai avusese o soră, CORINA, născută la 10 aprilie 1938, decedată la 10 iunie 1939;
1947 – Este înscris în clasa I la Școala de Băieți nr. 2, din Tecuci, care va fi inclusă, în următorul an de învățământ, în cadrul Liceului „Dimitrie Sturdza”. Are ca învățător pe Nicu Pieptănaru, căruia îi va păstra o vie și binemeritată amintire;
1947 – Seceta cumplită, începută încă din anul precedent, precum și consecințele celui de-al Doilea Război Mondial, îi oferă o copilărie tristă, plină de lipsuri, bântuită de coșmaruri și ocolită de bucuriile inocenței;
1957 – Termină cursurile medii de 10 clase (după modelul sovietic) și obține Diploma de Maturitate (echivalentă Bacalaureatului) ;
1957 – Nu se poate înscrie la facultate, întrucât „dosarul” îi este respins. Motivul: tatăl fusese în Jandarmeria Română, în Poliție și apoi în Miliție, de unde, în 1955 fusese dat afară, fiind totodată și exclus din rândurile membrilor PMR (Partidul Muncitoresc Român, devenit, între timp, Partidul Comunist Român) ;
1958 –  Este nevoit, cu mari greutăți, să intre în învățământ, ca profesor suplinitor, pe o catedră de Limba și literatura română, la Școala de 7 ani din Nărtești, Raionul Tecuci;
1960 – Se căsătorește cu ELENA CHIȚU, profesor de geografie, absolventă a Universității „Al. I. Cuza”, Iași;
1960 – Publică primele versuri în revista „Iașul literar”, fiind susținut și încurajat de poeții FLORIN MIHAI PETRESCU și HORIA ZILIERU;
1962 – Este admis, în urma concursului dat, la Facultatea de Filologie  din cadrul Universității „Al.I. Cuza”, Iași. Aici, beneficiază de o echipă de profesori renumiți: Acad. Constatin Ciopraga, Gavril Istrate, Alexandru Husar, Ștefan Cuciureanu, Liviu Leonte, I.D. Lăudat, Elvira Sorohan, Ion Popescu-Sirețeanu, Mihai Drăgan. Este apreciat pentru seriozitatea pregătirii și mai ales, pentru preocupările sale în domeniile literaturii clasice și contemporane;
1963 –  Se transferă la Tecuci, la Școala Generală nr. 9, din Cartierul Cernicari, unde va preda Limba și literatura română timp de 20 de ani;
1963 – Se naște (la 15 iunie) fiica sa, OTILIA-MARIANA;
1964 – Frecventează Cenaclul literar ad-hoc, numit „La Vapor”, instalat neoficial la gazda prietenului CONSTANTIN LIVIU RUSU, în spatele Filarmonicii din Iași, pe  str. 11 Iunie, la întretăierea străzilor Stroiescu cu Vovidenia. Aici este introdus de prozatorul STELIAN BABOI (Mache) și tot aici vor citi din operele lor „incomplete” și  vor discuta literatură de bună calitate, între anii 1957 și 1964, cei care aproape vor fi nelipsiți: Horia Zilieru, Cezar Ivănescu, Adi Cusin, Dumitru Irimia, Cristian Simionescu, Mihai Ursachi, Lucian Valea, Nicolae Turtureanu și, mai ales, Ioanid Romanescu (Valentin Tudose), cu care va lega o strânsă, frățească și trainică prietenie (fiind și colegi de facultate) care va dura până la stingerea prematură a acestuia, în martie 1996;
1967 – La 25 noiembrie se naște OVIDIU, fiul poetului;
1968 – Absolvă cursurile Facultății de Filologie din cadrul Universității „Al. I. Cuza” din Iași;
1969 –  La 14 mai se naște OCTAVIAN, cel de-al doilea fiu al poetului;
1970 –  Își susține examenul de licență cu teza: „Ștefan Petică, poetul simbolist – schiță monografică”; Conducător științific, lect. Universitar MIHAI DRĂGAN;
1974 – La 24 iunie îi moare tatăl, în urma unui accident cerebral  repetat;
1975 –  La Editura „Litera” din București, debutează cu volumul de poezii „ARDERE”. Cenzura îi reduce cartea aproape la jumătate. Din același an, îi este interzisă orice aparițe editorială, fără să știe care este motivul. În cele din urmă, află (cu condiția fermă că nu va mărturisi numănui) de la poetul Corneliu Sturzu: prietenia cu poetul MIHAI URSACHI, fost deținut și condamnat politic (ieșit din închisoare în 1964) ;
1983 – Într-o zi de marți (Ziua tipografilor), 13 decembrie, se stinge din viață, pe neașteptate, NICHITA STĂNESCU, pe care îl cunoscuse cu ani în urmă, se bucurase de prietenia lui sinceră și care, cu câteva luni în urmă îi scrisese, pe volumul „NODURI ȘI SEMNE” un impresionant autograf (27 iunie 1983, București);
1985 – Se transferă la Grupul Școlar Industrial Tecuci, de unde, la cerere, la 1 decembrie 1999, se pensionează;
1991 – Îi apare, după o pauză impusă timp de 16 ani, volumul de versuri „CATEDRALA DE CUVINTE”, cu o prezentare, pe coperta a IV-a, de LAURENȚIU ULICI și Acad. CONSTANTIN CIOPRAGA, Ed. Porto-Franco, Galați, 1991;
1995 – La 14 ianuarie se stinge din viață mama sa, cu puțin înainte de a împlini vârsta de 90 de ani (31 martie);
1995 – În urma Concursului susținut la Facultatea de Litere din cadrul Universității „Al. I. Cuza”, Iași, este admis la doctorat. Președintele Comisiei, Acad. Prof.Univ.Dr. Docent CONSTANTIN CIOPRAGA, Conducător științific Acad. CONSTANTIN CIOPRAGA, Titlul tezei:„ NICHITA STĂNESCU – COORDONATELE UNIVERSULUI LIRIC”;
1997 – În urma unei groaznice suferințe, la 15 iunie, moare fiul poetului, OCTAVIAN (Ciroză hepatică decompensată, contactată prin inoculare);
1997 – Susține Gradul Didactic I în învățământ;
1997 – Se căsătorește cu SILVIA-VALERICA BRADEA;
1998 – Divorțează de Silvia-Valerica;
1999 – La Editura „Geneze” din Galați, îi apare volumul de poezii „EXTEMPORAL LA INIMĂ”;
1999 – Primește Premiul Special al Revistei „EXAMENE” pentru întreaga activitate lirică pe anul 1999;
1999 – La 20 septembrie se căsătorește cu FLOAREA JIGĂU, din Moinești, județul Bacău;
2001 – La Editura „Geneze” din Galați, îi apare volumul „SCRISORI”, Epistole comentate (Corespondență cu TATIANA STĂNESCU, mama poetului NICHITA STĂNESCU, 1985-1995), cu un  Cuvânt înainte , „Scrisori răscolitoare”, de Acad. CONSTANTIN CIOPRAGA;
2001 –„OCEANUL DE STRES/ THE OCEAN OF STRESS”, Poeme/Poems, ediție bilingvă româno/engleză, Prefața – ION D. GOIA (Toamna trubadurului/THE TROUBADOUR’S AUTUMN), traducerea din românește/translated from Romanian by MIKE FRÖHLICH, Editura „Geneze”, Galați;
2003 – La Editura „Scorpion”, Galați, îi apare Antologia lirică „AL PATRULEA PĂCAT”, cu o Prezentare (Coperta a IV-a) de Acad. ZOE DUMITRESCU-BUȘULENGA;
2005 – –„OCEANUL DE STRES/ THE OCEAN OF STRESS”, versuri, traducere MIKE FRÖHLICH, Ediția a II-a, Editura Pax Aura Mundi, Galați;
2005 – NICHITA STĂNESCU, „O PATĂ DE SÂNGE CARE VORBEȘTE”/„A BLOODSTAIN THAT SPEAKS”, Antologie alcătuită de DIONISIE DUMA; traducere MIKE FRÖHLICH, Prefață –  LILIANA URSU, Ed. Arhip-Art, Sibiu;
2005 – Institutul Român de Teologie și Spiritualitate Ortodoxă și Societatea Literară „Mihai Eminescu” din New York îi acordă DIPLOMA DE EXCELENȚĂ, „în Semn de prețuire și admirație pentru prestigioasa activitate desfășurată în slujba întăririi coeziunii spiritual-culturale româno-americane”;
2005 – Publică volumul „ACESTE ZILE…/ THESE DAYS…”, ediție  bilingvă româno-engleză, traducere MIKE FRÖHLICH, Postfață/Postface, HORIA ZILIERU, Editura Arhip-Art, Sibiu;
2006 – Festivalul Internațional de Poezie și Revista „ANTARES”, din Galați, desfășurat la Galați-Brăila, distinge volumul de poeme „ACESTE ZILE…/ THESE DAYS…” cu Premiul I;
2006 – Societatea Culturală „MEMORIAL NICHITA STĂNESCU” din Ploiești îi acordă DIPLOMA DE ONOARE pentru „contribuția la perpetuarea memoriei poetului”;
2008 – NICHITA STĂNESCU, „O PATĂ DE SÂNGE CARE VORBEȘTE”/„A BLOODSTAIN THAT SPEAKS”, traducere MIKE FRÖHLICH, Prefață –  LILIANA URSU,  Ediția a II-a, Antologie alcătuită de DIONISIE DUMA, Ed. Pax Aura Mundi, Galați;
2008 – La Ediția a XX-a a Festivalului Internațional de Poezie „NICHITA STĂNESCU” de la Ploiești, martie 2008, i s-a decernat prin Brevet, Medalia „75 de ani de la nașterea poetului NICHITA STĂNESCU”;
2008 – Îi apare volumul „LÂNGĂ LINIȘTEA INIMII/AUPRES DU SILENCE COEUR”, Poeme/Poemes, ediție bilingvă română-franceză, traducere din românește/traduit par roumain de/par PAULA ROMANESCU, cu o prezentare (Coperta a IV-a) de Acad. CONSTANTIN CIOPRAGA, Editura „Pax Aura Mundi”, Galați;
2009 – Apare volumul antologic „REVELAȚII”, Opera poetici, în Colecția Ediții critice; Itinerar biografic și bibliografie de FLORI JIGĂU DUMA, Prefața, DANIEL CORU, Ed. „Princeps Edit”, Iași, 324 p;
2010 – August, i se acordă TITLUL DE CETĂȚEAN DE ONOARE AL MUNICIPIULUI TECUCI;
2012 – La Editura „Tipo Moldova” din Iași, în Colecția – Opera Omnia, Poezie contemporană, apare volumul antologic „EXERCIȚII DE PRIMENIRE”, cu o Prefață, „Profil de Poet”, semnată de Acad. CONSTANTIN CIOPRAGA, 458 p;
2012 – La Editura „Tipo Moldova” din Iași, în Colecția – Opera Omnia, apare volumul antologic, în limbile română, engleză, franceză: „POEME, POEMS, POEMES”, 288 p;
2013 – NICHITA STĂNESCU, „O PATĂ DE SÂNGE CARE VORBEȘTE”, Antologie îngrijită de DIONISIE DUMA, Ediția a III-a, Editura „Pax Aura Mundi”, Galați;
2014 – „DIONISIE DUMA ÎN REFLECTOARELE CRITICII LITERARE”, Antologie de texte critice, Prefață „Frumoasa înserare”de VASILE SPIRIDON, Editura „Info-Rap-Art”, Galați.
2015 – Pentru întreaga activitate literară, desffășurată de-alungul a peste jumătate de veac, Uniunea Scriitorilor din România i-a acordat PREMIUL DE EXCELENȚĂ

DIONISIE DUMA a fost membru al:

  • Societății Culturale „JUNIMEA ’90”, Iași;
  • Societății Scriitorilor „COSTACHE NEGRI”, Galați;
  • Asociației Scriitorilor pentru Promovarea Realizărilor Artistice, A.S.P.R.A., Galați;
  • Uniunii Scritorilor din Republica Moldova, Chișinău;
  • Fundației pentru Promovarea Culturii Balcanice și Europene „RIGAS FEREOS”, 2013;
  • UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA, FILIALA IAȘI (Luni 30 iunie 2003 a avut loc şedinţa Consiliului Uniunii Scriitorilor. În urma aprobării propunerilor prezentate de Comisia de validare (Ioan Flora, preşedinte, Gabriel Chifu, Al. Cistelecan, Mircea Ghiţulescu, Mircea A. Diaconu, Nicolae Prelipceanu, Constanţa Buzea, Cezar Ivănescu) poetul tecucean DIONISIE DUMA a devenit membru al USR, alături de alți zeci de poeți, prozatori, critici și traducători din toată țara).
Comentează

You must be logged in to post a comment Login

Spune părerea ta!

În Sus

Acest site foloseste cookie. Navigand in continuare, iti exprimi acordul asupra folosiri cookie-urilor. Află mai mult

Setările cookie-urilor de pe acest site sunt facute să permită "folosirea modulelor cookie" pentru a vă oferi cea mai bună experiență de navigare posibilă. Dacă veți continua să utilizați acest site fără a modifica setările cookie-urilor sau faceți clic pe "Am înțeles", atunci sunteți de acord cu acest lucru. Daca veti derula pagina insemana ca sunteti de acord!

Află tot ceea ce trebuie să știi despre cooki-uri: https://ec.europa.eu/info/cookies_ro

ÎNCHIDE